Orice efort de a eficientiza accesul la rezultatele științifice, pe orice palier (generarea datelor/procedurilor/metodelor, punerea lor în domeniul public, accesarea și prelucrarea lor, accesarea rezultatelor intermediare și finale – inclusiv publicarea, recrutarea publicului în efortul de generare a datelor, deschiderea comunicării către un public cât mai larg inclusiv prin cursuri și conferințe deschise) poate fi considerat ca parte a ȘD. Fiecare dintre aceste componente necesită eforturi și resurse (inclusiv infrastructuri) complexe.

Punerea în domeniul public a datelor primare de cercetare științifică necesită platforme dedicate. Se poate apela la repozitoare (baze de date) externe, dar unele instituții aleg și să își creeze propriile repozitoare. Există două provocări majore: (1) ca aceste repozitoare să reziste testului timpului (în special să supraviețuiască ciclurilor administrative și de finanțare) și (2) datele să fie în format ușor de accesat. În această din urmă problemă, s-a definit conceptul de date FAIR – findable, accessible, interoperable, reusable. Cu alte cuvinte, datele trebuie să poată fi găsite ușor de către cei interesați, să poată fi accesate ușor, să fie în format cât mai unitar și compatibil (inter-operabil) și să poată fi refolosite de către oricine (ceea ce înseamnă inclusiv menținerea la minimum a pretențiilor de proprietate intelectuală). O subcategorie aparte a acestui domeniu este reprezentată de bazele de date și programele informatice de gestionare a referințelor bibliografice, în special cele adaptate noilor modele de partajare a datelor.

Punerea în domeniul public a pachetelor de software este de multă vreme o practică încetățenită.

Publicarea în regim deschis a rezultatelor este și ea bine cunoscută de multă vreme – deși departe de a fi o practică unitară. Prin revistele sale, UBB promovează de multă vreme așa-numitul model Diamond Open Access – unde nici accesul la articole online, dar nici publicarea nu sunt taxate. Prin contrast, un număr de alte modele de publicare Open Access includ taxe pentru autori și/sau acces parțial nerestricționat (fie pe perioade determinate de timp, fie cu limitări asupra elementelor de proprietate intelectuală). Practica taxării autorilor sau a cititorilor suscită controverse în special acolo unde calitatea publicațiilor este la limita pseudoștiinței sau unde se acuză că argumentele financiare primează în fața celor științifice la publicare. Mai recent, se promovează ideea unui nou model de publicare, după modelul unui blog – unde rezultatele și interpretările lor sunt puse la dispoziție publicului pe măsură ce sunt acumulate, fără a fi așezate în articole independente la reviste. Indiferent dacă acest model este adoptat sau nu, ideea centrală a ȘD este ca întregul proces de cercetare științifică să fie cât mai transparent – de la colectarea primară a datelor la procesare, interpretare și publicare.

Evaluarea deschisă a rezultatelor este un concept provocator – unde comentariile referenților și chiar identitatea lor rămân publice. Dacă în anumite domenii sau modele de publicare anonimitatea evaluării oferă avantaje notabile, se argumentează că în alte contexte evaluarea deschisă poate ajuta la eliminarea unor practici la limita eticii și poate responsabiliza evaluatorii. De asemenea, o astfel de practică ar putea permite acordarea de recunoaștere echitabilă pentru munca de referent.

Știința cu participarea cetățeanului (Citizen Science) este deja operațională în domenii unde contează colectarea de volume mari de date din locații/contexte, sau punerea în comun a resurselor de calcul distribuite în locații diferite. În unele domenii (ex., politici publice) participarea cetățeanului poate merge dincolo de colectarea de date, către deciziile despre ce și cum se face cu acele date – inclusiv din punct de vedere al politicilor publice bazate pe ele.

Resursele educaționale deschise (sesiuni de instruire, cursuri, sau chiar programe academice integrale) sunt deja încetățenite ca practică – în special cu ajutorul resurselor online tot mai complexe.